Femeia musulmană nu este una dintre acele femei
îmbrăcate, dar totuşi goale, care trăiesc în societăţile care au
deviat de la călăuzirea lui Allah. Ea se cutremură de teamă
atunci când se gândeşte la imaginea îngrozitoare pe care
Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a
zugrăvit-o pentru acele femei ademenitoare, machiate şi
împodobite care s-au abătut de la calea cea dreaptă: „Locuitorii
Iadului se împart în două categorii: cei ce au o coadă
asemănătoare cu a bovinelor şi cu ea lovesc oamenii; în cea de-a doua categorie intră femeile care sunt goale chiar dacă
sunt îmbrăcate, se abat de la calea cea dreaptă şi îi seduc pe
alţii cu părul lor. Aceste femei nu vor intra în Paradis şi nu vor
simţi mireasma Paradisului, chiar dacă aceasta poate fi simţită
de la mare distanţă.”
Femeia musulmană care a fost cu adevărat îndrumată de
credinţa ei şi a primit o educaţie islamică fără cusur nu poartă
hijab-ul doar pentru că este un obicei sau o tradiţie moştenită de
la mama sau bunica ei, aşa cum unii bărbaţi sau femei (fără
minte) încearcă să-l descrie, fără a avea însă nici cea mai mică
dovadă sau logică. Femeia musulmană poartă hijab-ul datorită
credinţei că acesta este o poruncă de la Allah, revelată pentru a
o ocroti pe femeia musulmană, pentru a-i face caracterul distinct
şi pentru a o ţine departe de desfrâu sau greşeală. Aşadar ea îl
acceptă de bună voie şi cu puternică convingere, aşa cum
femeile din neamul „emigranţilor” (muhajirin) şi al
„ajutoarelor” (Ansar – cei din Medina) l-au acceptat în ziua în
care Allah a revelat porunca Sa clară şi înţeleaptă.
Conform unei relatări de Bukhari, A’işa – Pacea fie asupra
sa! – a zis: „Fie ca Allah să aibă milă de femeile
„emigrante” (muhajir). Când Allah a revelat: „şi să-şi coboare
vălurile peste piepturile lor” [Coran 24:31], ele şi-au rupt
veşmintele şi şi-au acoperit capetele şi feţele cu acestea.”
Conform unei alte relatări de Bukhari, A’işa – Pacea fie
asupra sa! – a zis: „Şi-au luat veşmintele şi le-au rupt la colţuri,
apoi şi-au acoperit capetele şi feţele cu ele.”
Safiia bint Şaiba a zis: „Când ne aflam cu A’işa, am vorbit
despre femeile din neamul Quraiş şi despre virtuţile lor. A’işa a
zis: «Femeile din Quraiş sunt virtuoase, însă pe Allah nu am
văzut niciodată pe cineva mai virtuos sau mai strict în aderarea
la Cartea lui Allah decât femeile din Ansar. Când a fost revelată
Sura An-Nur (capitolul 24 din Coran): „şi să-şi coboare vălurile
peste piepturile lor”, bărbaţii au mers la ele şi le-au recitat
cuvintele pe care Allah le-a revelat. Fiecare bărbat a recitat apoi
soţiei, fiicei, surorii şi altor femei cu care era înrudit. Dintre
acestea, fiecare femeie s-a ridicat, şi-a luat veşmântul şi s-a
învelit cu el din credinţă în ceea ce Allah a revelat».”
Fie ca Allah să ai milă de „emigrante” şi de
„ajutoare” (femeile din Muhajirin şi din Ansar): cât de puternică
era credinţa lor şi cât de neprefăcut era islamul lor! Cât de
minunată era supunerea lor în faţa adevărului când a fost
revelat! Orice femeie care are credinţă adevărată în Allah şi în
Trimisul Său nu poate decât să urmeze exemplul acestor femei
virtuoase; ea însăşi trebuie să poarte veşmântul specific
islamului fără să o intereseze goliciunea şi desfrâul din preajma
ei. Îmi aduc aminte de o tânără studentă care purta hijab-ul şi a
cărei atitudine a fost nu mai puţin de admirat decât cea a
femeilor din Muhajirin şi Ansar – Fie ca Allah să fie mulţumit de
ele! Când o ziaristă care vizita Universitatea din Damasc a
întrebat-o despre veşmântul islamic (hijab) pe care îl purta şi
dacă nu cumva îi era prea cald, de vreme ce soarele verii
dogorea foarte tare, ea a răspuns printr-un verset: „Focul
Gheenei este mult mai dogoritor!” [Coran 9:81]
Fetele musulmane precum aceasta sunt cele care vor
clădi cămine şi familii musulmane şi vor da naştere unor
generaţii virtuoase care vor umple societatea cu elemente
constructive şi nobile. Astăzi, slavă lui Allah, sunt multe astfel de
fete.
O îmbrăcăminte adecvată pentru femeile musulmane nu a
reprezentat un lucru nou introdus de islam; acesta a existat în
toate legile lui Allah revelate mai înainte de islam. Vedem de
asemenea acest lucru în îmbrăcămintea modestă a călugăriţelor
creştine care trăiesc în lumea islamică, dar şi în Occident, şi în
faptul că femeile oamenilor Cărţii îşi acoperă capul atunci când
intră în biserică. Această respingere „modernă” a ideii că
femeile ar trebui să fie acoperite, modeste, contrazice toate
legile divine, de pe vremea profeţilor Avraam (Ibrahim), Moise
(Musa) şi Iisus (Isa) până când calea Hanifi a fost introdusă de
islam. Această atitudine este o încercare de a scăpa de
hotărârea lui Allah, pe care El a pogorât-o asupra oamenilor
de-a lungul secolelor. Această hotărâre a fost adusă neîncetat
de trimişii Săi pentru a călăuzi omenirea spre adevăr şi calea
cea dreaptă, astfel ca ei să devină o singură naţiune, care să
slăvească şi să se supună unui singur Dumnezeu:
„Oamenii nu au fost decât o singură comunitate şi apoi
s-au deosebit ei. Şi de n-ar fi fost un cuvânt rostit mai înainte de
Domnul tău, ar fi fost hotărât pentru ei [lucrul] asupra căruia ei
au avut păreri deosebite.” ﴿
[Coran 10:19]
„Şi [adu-ţi aminte] de aceea care şi-a păstrat castitatea
ei. Şi am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru şi am făcut din
ea şi din fiul ei semn pentru [toate] lumile. / Această credinţă a
voastră este o credinţă unică, iar Eu sunt Domnul vostru.
Aşadar, adoraţi-Mă pe Mine!” ﴿
[Coran 21:91,92]
Hotărârea luată de multe societăţi moderne ca femeile să
nu fie acoperite, ducând un trai indecent şi despuiat, este un
semn care indică cât de mult s-au abătut ei de la călăuzirea lui
Allah, nu doar în teritoriile musulmane, ci în toate statele lumii.
Pe cei din Occident poate nu îi interesează acest lucru şi ei
continuă astfel să inventeze şi mai multe mijloace de desfrâu,
fără a găsi nici o oprelişte în cărţile lor modificate. Însă
musulmanii care îl slăvesc, zi şi noapte, pe Allah, recitând din
Cartea Sa păstrată neschimbată, nu vor accepta niciodată astfel
de abateri. Nu contează cât de slabi sunt în îndeplinirea
învăţăturilor islamice, deoarece ei aud constant cuvintele
hotărâtoare ale lui Allah din Coran şi Sunna, avertizându-i pe cei
care nu se supun lui Allah şi Trimisului Său cu încercarea din
această viaţă şi cu pedeapsa aspră ce va veni în Ziua de Apoi:
﴾ „...Aceia care fug de porunca Sa, să se ferească să nu-i
lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o osândă
dureroasă!” ﴿
[Coran 24:63]
Astfel, aceşti bărbaţi şi femei care s-au alăturat
convingerilor celor din Occident şi le-au cerut femeilor să se
descopere şi să-şi dea jos hijab-ul au eşuat lamentabil în faţa
hotărârii bărbaţilor şi femeilor renaşterii islamice care are loc în
întreaga lume. Femeile musulmane drept-călăuzite şi
bine-educate s-au întors la veşmântul lor islamic, la hijab, în
multe ţări musulmane care mai înainte fuseseră martore la
chemarea occidentalizării şi la renunţarea la hijab şi decenţă.
Ca de exemplu: adepţii lui Ataturk în Turcia, Reza Pahlevi în
Iran, Muhammed Amanullah Khan în Afghanistan, Ahmad Zogo
şi Enver Hoxha în Albania, Marcus Fahmi, Qasim Amin şi Hoda
Şa’rawi în Egipt. Unii dintre cei ce au susţinut „eliberarea”
femeilor de hijab şi modestie au renunţat acum la această
părere, ca femeile să se dezvelească şi să se amestece libere
printre bărbaţi.
Doctoriţa Nawal As-Sa’dawi, care o perioadă îndelungată
a atacat atât hijab-ul, cât şi pe cele care îl purtau, chemându-le
cu vehemenţă pe femei să renunţe la hijab, condamnă în
prezent vulgaritatea şi goliciunea indecentă a femeilor din
Occident. Ea spune: „Pe străzile Londrei [...] văd femei mai mult
goale, afişându-şi trupurile ca şi cum ar fi de vânzare.
Îmbrăcămintea are un rol, acela de a proteja trupul de mediul
înconjurător, şi nu de a ispiti. Dacă o femeie s-ar vedea ca pe o
fiinţă umană, şi nu ca pe o marfă, nu ar mai avea nevoie să-şi
arate goliciunea.”
După o vreme, pentru doctoriţa Nawal As-Sa’dawi a
devenit evident că „vălul” ar trebui îndepărtat din mintea
oamenilor, nu de pe trup, mai ales în cazul bărbaţilor şi al
femeilor cu educaţie. Acele femei care au avut parte de mai
puţină educaţie, însă sunt inteligente şi au vederi largi, care
poartă hijab-ul, valorează de zeci de ori mai mult decât acele
femei educate, dar necugetate, care îşi descoperă chipul, capul
şi trupul, însă îşi acoperă mintea şi instinctul!
Faimosul romancier Ihsan ’Abdul-Quddus, care a inundat
piaţa literară cu poveştile lui prin care le chema pe femei să iasă
din case şi să amestece cu bărbaţii, să danseze cu ei la
petreceri şi în cluburi, a spus într-un interviu acordat ziarului
„Al-Anba’” din Kuweit (18 ianuarie 1989): „Consider că
responsabilitatea cea mai importantă a oricărei femei o
reprezintă gospodăria şi copiii. Acest lucru este valabil mai ales
pentru mine. Dacă n-ar fi fost soţia mea, nu m-aş fi putut bucura
de succes, stabilitate şi viaţă familială. Toate acestea există
deoarece ea se dedică gospodăriei şi copiilor...”
În acelaşi interviu, el a zis: „Nu mi-am imaginat niciodată
căsătoria cu o femeie care munceşte, şi sunt renumit pentru
asta, deoarece am ştiut încă de la început că gospodăria
reprezintă o povară sau responsabilitate grea pentru femei.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu